În urmă cu câteva zile, o ştire tulburătoare avea să ajungă şi la cunoştinţa publicului din România, referindu-se la cutremurul de 8.9 grade (iniţial, după ultimele calcule fiind revizuit la 9 grade) pe scara Richter produs in Japonia şi la tsunami-ul care i-a urmat şi ale cărui efecte au fost devastatoare pentru mai multe aşezări umane de coastă din Nord-Estul Japoniei (în special acelea din prefectura Miyagi), tsunami soldat cu numeroase victime omeneşti (peste 5.000 de morţi şi de persoane dispărute), cu mai multe explozii la centrala nucleară de la Fukushima ce ar putea avea consecinţe nefaste asupra mediului, precum şi cu importante pagube materiale estimate până în acest moment la valoarea de aproximativ 180 de miliarde de dolari (conform unei analize a Credit Suisse, citată de Reuters).
Cu toate acestea, poporul japonez a impresionat o lume întreagă prin stăpânirea de sine, calmul, solidaritatea, disciplina, seriozitatea şi promptitudinea de care a dat dovadă, putându-se observa toate aceste lucruri din imaginile transmise de către posturile de ştiri, în ciuda dimensiunilor apocaliptice pe care acestea din urmă încercau să le confere catastrofei (mai ales posturile de ştiri din România), având la bază aceeaşi idee de a oferi senzaţionalul, dublată de aceea a fatalismului şi care, din păcate, prind la marele public din ţara noastră, în special datorită mentalităţii acestuia.
De fapt, diferenţa majoră între japonezi şi români provine tocmai din modul diferit de a gândi şi acţiona. În timp ce în Japonia există un înalt cult pentru samurai şi codul BUSHIDO, caracterizat prin respect, onoare, cinste, respectarea adevărului, loialitate, încredere, muncă, solidaritate, sacrificiu personal, valoare, armonie, patriotism, ce inspiră un mod de viaţă al unei întregi naţiuni, în România caracteristice pentru o mare parte a populaţiei au devenit înşelăciunea, bârfa, scandalul, defăimarea, nemunca, dorinţa de a face profit şi de a acumula cât mai multe bogăţii materiale cu orice preţ, indiferent de consecinţe, corupţia, şmecheria, diversele combinaţii, snobismul, indiferenţa, lipsa de solidaritate a cetăţenilor, teama, lipsa încrederii, lipsurile materiale, umilinţa, lipsa patriotismului (şi lista ar putea continua), factori ce concură în final la pierderea identităţii naţionale şi culturale.
Întrebarea firească ce ar trebui să urmeze este dacă avem sau nu de învăţat de la japonezi şi dacă da, ce anume? Răspunsul vine şi el în mod firesc, pozitiv, şi se referă la toate acele aspecte ce constituie trăsăturile de bază ale naţiunii şi culturii japoneze, evidenţiate mai sus şi pe care ar fi indicat să le asimilăm pentru a putea crea un model funcţional numit România.
În încheiere, doresc să transmit un gând bun tuturor cetăţenilor japonezi, greu încercaţi în aceste momente şi să prezint un interviu realizat cu sensei Nobuyuki Nukina în primăvara anului 2009, având ca temă bunul-simţ, interviu din care putem învăţa de la un maestru japonez al artelor marţiale cum să devenim oameni mai buni, mai încrezători şi mai respectuoşi unii cu ceilalţi:
Like this:
Etichete: bun-simţ, cutremur, Japonia, model, modelul de tara, tsunami
martie 14, 2011 la 9:02 pm |
Sa stii ca au trecut de partea cu dezastrul insa de abia acum vine partea cea mai grea de care o sa scape foarte greu. Impartirea resurselor limitate pe care le au : mincare, apa , energie electrica. Si eu zic ca oricat de japonezi or fi ei instinctul de conservare isi va spune cuvintul iar legea selectiei naturale la fel. Cei tari vor rezista, adica.
martie 14, 2011 la 10:51 pm |
vom trai si vom vedea… de acord cu legea selectiei naturale, dar am curaj sa pariez ca vor da dovada de aceeasi disciplina si demnitate care ii caracterizeaza si nu se va intampla ca in SUA in urma uraganelor, cand anumiti indivizi mergeau sa fure din zonele calamitate…
martie 24, 2011 la 7:02 am |
Deja am vazut stiri despre Yakuza ca a inceput sa controleze comertul cu apa si alimente din zona.